Dumitru "Niro" şi-a început cariera de afacerist înainte de ’89, când făcea comerţ ca mai orice sportiv, din calitatea sa de membru în lotul national de popice.
De altfel, se spune că atunci când mergeai în orice ţară în Europa şi spuneai că eşti din România, în anii ’90, ţi se răspundea: ”Aaa, România! Hagi, Nadia, Năstase, Niro!”. Zeci de ani mai târziu, Niro s-a trezit el însuşi o popică într-un mare dosar de corupţie. De când a ieşit din belele, şi-a întors faţa dinspre DNA către Dumnezeu.
Ca şi pe precursorul său Nicolae Steinhardt (la vremea dumisale), suferinţele din închisoare l-au făcut pe Dumitru Niro să se convertească la religia creştin-ortodoxă. Doar că el nu s-a convertit de la iudaism, ci de la religia sa anterioară – religia banului.
Întoarcerea către cele bisericeşti este de astfel o practică destul de uzuală, în cazul celor care săvârşesc pedepse cu închisoarea. Se vede treaba că, atunci când eşti privat de libertate, ai mai mult timp liber şi epifaniile îţi vin mai uşor. Şi adevărul e că, atunci când ai o avere de 60 de milioane, ca Niro, ce altceva îţi mai poţi propune decât să viaţă veşnică tihnită?
______________
CITESTE SI:
______________
Odată cu biserica, în viaţa lui Niro au intrat nu doar mănăstirile pe care le vizitează acum constant şi preoţii şi călugării care-i tot trec pragul, ci şi câteva dintre valorile creştine. Afaceristul este mult mai dedicat familiei, ducând-o des în excursii pe actuala sa soţie, Adina, cu care are un băieţel de doi ani. Cât despre cei doi băieţi din căsătoria anterioară, Laurenţiu şi Robert, aceştia au nelimitat la cardul de credit, în aceeaşi bună tradiţie creştinească, ce te îndeamnă la generozitate.
Mai mult decât atât: Niro s-a lăsat de fumat şi speră că Dumnezeu îi va trece cu vederea continuarea păcatului la o scară mai mică, cu ţigara electronică. Grijă mare să nu fie luată de la Dragonul Roşu, dom’ Niro, că chinezii sunt parşivi: îţi zic că-ţi dau ţigară electronică şi când ajungi acasă descoperi că de fapt tot cu bricheta trebuie aprinsă.